GRĂSIME DE PORC (INCLUSIV UNTURĂ) ŞI GRĂSIME DE PASĂRE, ALTELE DECÂT CELE DE LA POZIŢIILE 02.09 SAU 15.03

   Grăsimile de la această poziţie pot fi obţinute prin orice procedeu, de exemplu prin topire, presare sau extracţie cu ajutorul  solvenţilor; procedeul cel mai utilizat  este topirea (în atmosferă de vapori, la temperatură joasă sau pe cale uscată). În procedeul de topire pe cale uscată, o parte a grăsimii este extrasă sub acţiunea temperaturii ridicate atinsă; o altă parte a grăsimii este obţinută prin presare şi adăugată părţii extrase. În unele cazuri, restul de grăsime conţinut în reziduuri poate fi extras cu ajutorul solvenţilor.

   Sub rezerva consideraţiilor precedente, poziţia cuprinde:

   - untura, grăsime comestibilă, solidă sau  semisolidă, moale şi cremoasă, de culoare albă, obţinută din ţesutul adipos al porcilor. În funcţie de metoda de producţie şi ţesutul adipos utilizat, se obţin diferite  tipuri de untură. De exemplu, cea mai bună untură de calitate este obţinută  în general prin topire pe cale uscată  pornind de la grăsimea internă a abdomenului  de porc. Cea mai mare parte a unturii este dezodorizată  şi, în unele cazuri, i se pot adăuga produse antioxidante pentru  a preveni  râncezirea.

   Untura care conţine frunze de dafin sau alte condimente care nu au fost adăugate decât într-o mică cantitate, insuficientă  pentru a-i  schimba caracterul esenţial,  rămâne clasificată la această poziţie,  dar amestecurile sau preparatele alimentare care conţin untură se clasifică la poziţia 15.17; 

   - celelalte  grăsimi  de  porc,  inclusiv  grăsimea  din  oase  şi  grăsimea  din  deşeuri;

   - grăsimea de pasăre, inclusiv grăsimea din oase şi grăsimea din deşeuri.

    Atunci când este obţinută din oase proaspete, grăsimea din oase are consistenţa şi mirosul seului şi este de culoare albă sau uşor galbenă; dar când nu se utilizează oase proaspete, se prezintă sub forma unei grăsimi moi, granuloase, colorată în galben murdar sau maro, cu miros dezagreabil. Aceste grăsimi  se utilizează în industria săpunurilor  sau  a  lumânărilor şi  pentru  prepararea  lubrifianţilor.

    Grăsimea din deşeuri  sunt  extrase  fie  din  pielea jupuită a animalelor, sau din anumite deşeuri sau reziduuri animale ( esofag, rumen, măruntaie etc.) sau provin din măruntaie sau de la spălarea pieilor. Grăsimile din deşeuri prezintă, la modul general, următoarele caracteristici: culoare închisă, miros neplăcut, conţinut ridicat de anumite produse, în special acizi graşi liberi (acid oleic, palmitic etc.), colesterol, impurităţi, temperatura lor de topire este mult mai coborâtă decât cea a unturii sau a altor grăsimi de la această poziţie. Sunt utilizate în principal pentru anumite scopuri tehnice.

  Aceste grăsimi pot fi brute sau rafinate, rafinarea se efectuează prin neutralizare, tratament cu pământuri decolorate, insuflare de vapori de apă  supraîncălziţi, filtrare etc.

   Aceste produse sunt utilizate în alimentaţie, la fabricaţia de unguenţi, de pomezi, de săpunuri etc.

   Poziţia exclude:

a) Slănina fără parţi slabe ca şi grăsimile de porc şi de păsări,  netopite şi nici altfel extrasă de la poziţia  02.09.

b) Uleiul de untură şi stearina din untură (poziţia 15.03).

c) Grăsimile de animale altele decât cele  menţionate în  această  poziţie (poziţiile  15.02, 15.04  sau 15.06).

d) Uleiurile de oase de la poziţia  15.06.

e) Înlocuitorii  de untură (untură-imitaţie) (poziţia 15.17).