GLICERINĂ BRUTĂ; APE ŞI LEŞII DE GLICERINĂ

   Glicerina brută este un produs de o puritate sub 95 % (calculată prin raportare  la greutatea produsului în stare uscată). Este obţinut fie prin disocierea uleiurilor şi a grăsimilor, fie prin sinteză pornind de la propilenă. Caracteristicile glicerinei brute diferă în funcţie de metoda de producere, de exemplu:

1)     Obţinută  prin  hidroliză (cu apă, acizi  sau  baze), este  un  lichid  de  culoare  galbenă care poate ajunge până la maro, cu gust dulceag, fără miros dezagreabil.

2)     Provenită din ape de glicerină, este un lichid de culoare galben deschis, cu gust astringent, cu miros dezagreabil.

3)     Provenită din prelucrarea leşiilor reziduale  din  industria  săpunului,  este  un  lichid  de  culoare galben   închis,  cu  gust  dulceag  ( şi  uneori  cu gust de usturoi,  dacă  este  foarte impură) şi cu miros mai mult  sau mai puţin dezagreabil.

4)     Obţinută  prin  hidroliză  catalitică  sau enzimatică  este  în  general  un  lichid  cu  gustul  şi  mirosul dezagreabile, care conţine cantităţi notabile de substanţe organice şi minerale.

    Glicerina  brută poate fi obţinută, de asemenea, prin interesterificarea uleiurilor şi a grăsimilor cu alţi alcooli.

    Poziţia cuprinde de asemenea apele de glicerină, subproduse ale preparării acizilor graşi, ca şi  leşiile de glicerină,  subproduse ale fabricării săpunurilor.

Poziţia nu cuprinde:

a)        Glicerina  cu  o  puritate  de  minim 95 %  (calculată prin raportare la  greutatea produsului  în  stare uscată) (poziţia  29.05)

b)        Glicerina condiţionată   ca medicament  sau la care s-au adăugat  substanţe  medicamentoase (poziţiile 30.03 sau  30.04).

c)        Glicerina parfumată  sau la care s-au adăugat  cosmetice (Capitolul  33).