CUARŢ (ALTUL DECÂT NISIPURILE NATURALE); CUARŢITE, CHIAR DEGROŞATE SAU SIMPLU DEBITATE CU FERĂSTRĂUL SAU PRIN ALT PROCEDEU, ÎN BLOCURI SAU ÎN PLĂCI DE FORMĂ PĂTRATĂ SAU DREPTUNGHIULARĂ

   Denumirea de cuarţ se referă la diferite varietăţi de silice care se prezintă, în stare naturală, sub formă de cristale.

   Pentru a se clasifica la această poziţie, cuarţul trebuie să satisfacă cele două condiţii de mai jos:

a)      să fie brut sau să nu fi fost supus altor prelucrări decât cele prevăzute în Nota 1 a Capitolului (tratamentul termic aplicat cu singurul scop de a facilita granularea cuarţului, este considerat ca un proces permis de Nota 1 a Capitolului),

b)      să nu aparţină acelor varietăţi a căror calitate a structurii cristalografice le face proprii pentru utilizarea ca pietre semipreţioase (de exemplu cristal de stâncă, cuarţ fumuriu, cuarţ roz sau ametist ) şi care se clasifică la poziţia 71.03, chiar dacă ele sunt de fapt destinate uzului tehnic, cum ar fi fabricarea pieselor pentru scule sau a cristalelor piezoelectrice.

    Cuarţitele sunt varietăţi de rocă compacte şi foarte dure, compuse din granule de cuarţ aglomerate cu un liant silicios.

   Poziţia cuprinde nu numai cuarţitul prezentat în stare brută sau care nu a suferit alte prelucrări decât cele prevăzute în Nota 1 a Capitolului, ci şi cuarţitul cioplit grosier sau debitat simplu prin tăiere cu ferăstrăul sau în alt mod, în blocuri sau plăci de formă pătrată sau dreptunghiulară. Trebuie menţionat totodată, că cuarţitele prelucrate sub formă de pavaje, de borduri de trotuar sau de dale de pavaj se clasifică la poziţia 68.01, chiar dacă ele nu au suferit decât prelucrările specificate acestei poziţii.

      Poziţia mai exclude:

a) Nisipurile cuarţoase naturale (poziţia 25.05).

b) Silexul şi celelalte produse clasificate la poziţia 25.17.

c) Elementele optice din cuarţ (poziţia 90.01).