NOTE EXPLICATIVE LA SISTEMUL ARMONIZAT
Pământurile clasificate la această poziţie sunt pământuri silicioase foarte uşoare, constituite din organisme fosile mici (diatomee etc.). Pentru a fi clasificate aici, densitatea lor aparentă trebuie să fie de maximum 1. Prin densitate aparentă se înţelege greutatea (exprimată în kg) unui dm3 de produs mineral, netasat în starea în care se prezintă el.
Se clasifică aici în special: kieselgurul, tripolitul, diatomitul şi pământul de Moler. Cu toate că unele pământuri cuprinse aici sunt adesea denumite tripoli, nu trebuie să fie confundate cu tripoli veritabil zis pământ putred sau rocă putredă, care provenind din dezagregarea naturală a unor roci, nu este de natură diatomeică. Acest ultim produs, care este utilizat ca abraziv fin sau pentru lustruire, se clasifică la poziţia 25.13.
Diferitele pământuri clasificate la această poziţie sunt denumite uneori impropriu pământuri de infuzori.
Cea mai mare parte a acestor pământuri servesc la fabricarea articolelor refractare sau fonoizolante, clasificate la poziţiile 68.06 sau 69.01. Astfel, blocurile de diatomit tăiate cu fierăstrăul se clasifica la poziţia 68.06 dacă ele nu au fost arse, iar în cazul în care au fost arse se clasifică la poziţia 69.01.
Unele produse, care fac obiectul acestei poziţii pot fi utilizate ca atare, ca abrazive sau pudre de lustruire.
Poziţia exclude diatomitul activat, de exemplu diatomitul calcinat în prezenţa unor agenţi de sinterizare cum sunt clorura de sodiu sau carbonatul de sodiu (poziţia 38.02). Se clasifică din contră la această poziţie diatomitul din care impurităţile au fost eliminate fără modificarea structurii, prin calcinare (fără adăugarea altor materiale) sau prin spălare cu acid.
Sursa oficială: http://80.96.3.68:9080/taric/web/text/SECTIUNEA%20V/Capitolul%2025/2512.htm