HIDROXID ŞI PEROXID DE MAGNEZIU; OXIZI, HIDROXIZI ŞI PEROXIZI DE STRONŢIU SAU DE BARIU

A.- HIDROXID ŞI PEROXID DE MAGNEZIU

1)     Hidroxidul de magneziu (Mg(OH)₂). Este un praf alb, mai greu decât oxidul, stabil, care însă se carbonatează încet expus la aer. Este folosit în industria farmaceutică.

2)     Peroxidul de magneziu (dioxid) (MgO₂). Preparat prin acţiunea peroxidului de hidrogen asupra hidroxidului, se prezintă sub forma unui praf alb, aproape insolubil în apă, conţinând oxid ca impuritate. Este folosit pentru albirea penelor, la prepararea pastelor dentare şi ca antiseptic gastro-intestinal.

      Oxidul de magneziu este exclus (poziţia 25.19 sau dacă este sub forma unor cristale cultivate, cu o greutate unitară de minimum 2,5g, poziţia 38.24).

B.- OXID, HIDROXID ŞI PEROXID DE STRONŢIU

1)     Oxidul de stronţiu (protoxid, stronţiu anhidru sau caustic) (SrO). Preparat prin calcinarea carbonatului de stronţiu precipitat, este un praf alb, poros, higroscopic, solubil în apă, alterabil în aer. Se utilizează în pirotehnie, în medicină, sau pentru prepararea hidroxidului de stronţiu sau a pigmenţilor.

2)     Hidroxidul de stronţiu (Sr(OH)₂). Se prezintă în stare anhidră şi amorfă sau cristalizată cu 8 H₂O şi formează carbonat prin expunere în aer. Este utilizat în sticlărie şi la prepararea sărurilor de stronţiu sau a pigmenţilor luminoşi.

3)     Peroxidul de stronţiu (dioxid) (SrO₂). Preparat prin acţiunea oxigenului asupra oxidului, el se prezintă sub forma unui praf alb; apa caldă îl descompune. Se utilizează în pirotehnie.

C.- OXID, HIDROXID ŞI PEROXID DE BARIU

1)     Oxidul de bariu (barită anhidră) (BaO). Acest produs nu trebuie confundat cu sulfatul natural de bariu, denumit uneori baritină sau barită. El este obţinut prin calcinarea nitratului precipitat sau a carbonatului de bariu precipitat sau prin hidroliza silicatului de bariu. El are acelaşi aspect ca oxidul de stronţiu, dar este mai greu (densitate de circa 5,5) şi poate cristaliza. Utilizat la prepararea hidroxidului şi peroxidului de bariu, precum şi a bariului metalic.

   Poziţia nu cuprinde oxidul de bariu impur, care provine din calcinarea simplă a witheritului (poziţia 25.11).

2)     Hidroxidul de bariu (Ba(OH)₂). Se prezintă în general în cristale lamelare albicioase şi eflorescente (cu 8 H₂0). Apa de barită este o soluţie apoasă de hidroxid. Se foloseşte în sticlărie, la producerea sticlelor opace la razele Roentgen, în industria ceramică, la purificarea apelor industriale sau la fabricarea potasei caustice sau a diferiţilor compuşi de bariu.

3)     Peroxidul de bariu (dioxid, barită oxigenată ) (BaO₂). Preparat prin încălzirea oxidului în aer decarbonatat, peroxidul este un praf alb sau bucăţi cenuşii, cu densitatea în jur de 5, insolubil. Descompus de apă el produce peroxidul de hidrogen; este utilizat la fabricarea acestuia.