AMINOCOMPUŞI CU FUNCŢII OXIGENATE (+)

      Aminocompuşii cu funcţii oxigenate sunt compuşii aminici care posedă, în afară de funcţia aminică, una sau mai multe funcţii oxigenate definite în Nota 4 a Capitolului 29 (funcţii alcool, fenol, eter, aldehidă, acetal, cetone) ca şi esterii lor cu acizi organici şi anorganici. Poziţia cuprinde deci compuşii aminici care sunt derivaţi de substituţie conţinând funcţiile oxigenate menţionate în poziţiile de la 29.05 până la 29.20 şi esterii şi sărurile lor.

      Aminele diazotabile şi sărurile lor din această poziţie, în forma standard pentru producţia de coloranţi azoici, sunt de asemenea cuprinse aici.

      Poziţia nu cuprinde coloranţii organici (Capitolul 32).

A.- AMINO-ALCOOLI, ETERII ŞI ESTERII LOR, SĂRURILE ACESTOR PRODUSE

      Sunt compuşi care conţin una sau mai multe grupe hidroxil alcoolice şi una sau mai multe grupări aminice legate de atomii de carbon. Aceşti compuşi nu conţin ca funcţii oxigenate decât alcoolii, eterii sau esterii lor sau o combinaţie a acestor funcţii. Orice funcţie oxigenată prezentă într-un segment suplimentar ataşat moleculei unui amino-alcool de bază nu este luată în considerare în vederea clasificării.

1)     Monoetanolamina (NH₂(CH₂CH₂OH)). Lichid incolor deseori vâscos, care este utilizat la prepararea produselor farmaceutice, în industria săpunului etc.

2)     Dietanolamina (NH(CH₂CH₂OH)₂). Cristale incolore sau de lichid slab colorat. Utilizat ca absorbant pentru gaze acide, în tăbăcărie pentru obţinerea supleţei pieilor sau în sinteze organice.

3)     Trietanolamina (N(CH₂CH₂OH)₃). Lichid vâscos. Este o bază utilizată în industria săpunului, a emulsiilor, folosit pentru apretarea sau finisarea ţesăturilor.

4)     Clorura de (2-benzoiloxi-2-metilbutil) dimetilamoniu. Praf cristalin alb, utilizat ca anestezic local.

5)     Meclofenoxat.

6)     Arnolol.

7)     Sarpogrelat.

8)     Ariletanolamine.

9)     Tetrametil- şi tetraetildiaminobenzhidrol.

10)  Nitrat de aminoetil

B.- AMINO-NAFTOLI ŞI ALŢI AMINO-FENOLI, ETERII ŞI ESTERII LOR; SĂRURILE LOR

      Sunt compuşi fenolici în care unul sau mai mulţi atomi de hidrogen au fost înlocuiţi printr-o grupă aminică (-NH₂). Aceşti compuşi nu conţin ca funcţii oxigenate decât funcţii fenolice, eterii sau esterii lor sau combinaţia acestor funcţii. Orice funcţie oxigenată prezentă într-o legătură ulterioară a unui amino-naftol iniţial sau a unui amino-fenol iniţial nu este luat în considerare în vederea clasificării.

1) Acizi aminonaftolsulfonici. Aceştia sunt în special:

a) acidul 7-amino-1-naftol-3-sulfonic (acid gamma);

b) acidul 8-amino-1-naftol-3, 6-disulfonic (acid H).

2) orto-, meta- şi para-aminofenoli.

3) orto-, meta- şi para-aminocrezoli.

4) Diaminofenoli.

      Printre eterii aminofenolilor cuprinşi aici, se includ:

a) Anisidinele.

b) Dianisidinele (bianisidinele).

c) Fenetidinele.

d) Crezidinele.

e) 5-Nitro-2-propoxianilina (eter-n-propilic al 2-amino-4-nitrofenolului).

      Derivaţii hidroxilaţi ai difenilaminei şi sărurile lor sunt de asemenea cuprinşi aici.

C.- AMINO-ALDEHIDE, AMINO-CETONE, AMINO-CHINONE; SĂRURILE ACESTOR PRODUSE

      Sunt compuşi care conţin în moleculele lor, în plus faţă de gruparea aminică, fie gruparea aldehidică (-CHO), fie gruparea cetonică ( >C=O), fie funcţia chinonică (vezi Nota explicativă de la poziţia 29.14).

1) Aminobenzaldehide.

2) Tetrametil- şi tetraetildiaminobenzofenone.

3) Amino- şi diamino-antrachinone.

4) Antrimide.

D.- AMINOACIZI ŞI ESTERII LOR; SĂRURILE ACESTOR PRODUSE

      Aceşti compuşi conţin una sau mai multe funcţii acide carboxilice şi una sau mai multe funcţii aminice. Anhidridele, halogenurile, peroxizii şi peroxiacizii acizilor carboxilici sunt consideraţi ca funcţii acide.

      Aceşti compuşi nu conţin ca funcţii oxigenate decât acizi, esterii sau anhidridele  lor, halogenurile, peroxizii şi peroxiacizii  sau una din combinaţiile acestor funcţii. Orice funcţie oxigenată prezentă într-o catenă laterală a unui aminoacid iniţial nu este luată în considerare în vederea clasificării.

Printre aminoacizi, esterii lor, sărurile lor şi derivaţii lor de substituţie, care sunt clasificaţi la această poziţie se includ:

1)   Lisina (acid diamino-n-hexanoic). Cristale incolore. Produs de sciziune al diverselor proteine animale sau vegetale.

2)   Acid glutamic. Produs de sciziune al proteinelor. Se extrage din gluten. Cristale utilizate în medicină sau la prepararea produselor alimentare.

3)   Glicina (acid aminoacetic, glicocol). (NH₂.CH₂.COOH). Cristale mari regulate, incolore. Utilizat în sinteza organică etc.

4)   Sarcosina (CH₃.NH.CH₂.COOH). Derivat metilic al glicinei. Se cristalizează în prisme.

5)   Alanina (acid 2-aminopropionic); ace dure.

6)   b - Alanina (acid 3-aminopropionic) ; cristale.

7)   Fenilalanina.

8)   Valina (acid a-aminoizovaleric); cristale.

9)   Leucina (acid a-aminoizocaproic), care rezultă din hidroliza proteinelor; cristale albe opalescente şi izoleucina.

10) Acid aspartic; cristale.

11) Acid orto-aminobenzoic (acid antranilic). Se obţine prin sinteză. Utilizat la fabricarea indigoului sintetic. Printre derivaţii acestui acid este antranilatul de metil.

12) Acid meta-aminobenzoic.

13) Acid para-aminobenzoic. Utilizat în industria coloranţilor, pentru prepararea produselor de parfumerie, anestezice sau în medicină pe baza puterii lui vitaminice. Printre derivaţii acestui acid, pot fi citaţi para-aminobenzoatul de etil şi para-aminobenzoatul de butil. Clorhidratul de para-aminobenzoildietilaminoetanol (clorhidrat de procaină), în cristale mici incolore şi inodore, este un anestezic local, utilizat în oftalmologie sau stomatologie.

14) Fenilglicina.

15) Lisadimat.

E.- AMINO-ALCOOLI-FENOLI, AMINO-ACIZI-FENOLI ŞI ALŢI COMPUŞI AMINO CU FUNCŢII OXIGENATE

      Sunt cuprinse în mod special în această grupă:

1)   Tirosina (para-hidroxifenil-alanină).

2)   Serina (acid a-amino-b-hidroxipropionic). Conţinută în sericină şi în numeroase substanţe proteice.

3)   Acizi aminosalicilici (inclusiv acizii 4-aminosalicilic şi 5-aminosalicilic). Praf cristalin. Acidul 5-aminic este utilizat în sinteza organică (la fabricarea coloranţilor azoici sau a sulfului etc.). Sarea de sodiu a acidului 4-aminic este utilizată în medicină pentru tratarea tuberculozei pulmonare.

4) Medifoxamina (N,N-dimetil-2,2-difenoxietilamina), compus amino cu funcţie acetal.

5) Propoxicaina

*

* *

      Substanţele clasificate la această poziţie, care pe baza actelor internaţionale, sunt considerate ca stupefiante sau ca substanţe psihotrope, sunt cuprinse pe lista inserată la sfârşitul Capitolului 29.

o

o o

Note explicative de Subpoziţii

Subpoziţiile de la 2922.11 până la 2922.50

      În vederea clasificării la anumite subpoziţii, funcţiile eter sau ester ale unui acid organic sau anorganic sunt considerate ca o funcţie alcool, fenol sau acid, decizia fiind dependentă de poziţia funcţiei oxigenate în raport cu grupa aminică. În aceste situaţii nu vor fi luate în consideraţie decât funcţiile oxigenate prezente în partea de moleculă situată între funcţia aminică şi atomul de oxigen al funcţiei eter sau ester. Dacă compusul conţine două sau mai multe funcţii ester sau eter, în scopul clasificării molecula este spartă în părţi diferite la nivelul atomului de oxigen al fiecărei funcţii eter sau ester şi  singurele funcţii oxigenate luate în consideraţie sunt cele aflate de aceeaşi parte cu funcţia aminică. Toată partea conţinând o funcţia aminică este considerată ca parte iniţială. Astfel, la acidul 3-(2-aminoetoxi)propionic, partea iniţială este aminoetanolul şi se face abstracţie, în vederea clasificării, de grupa acidă carboxilică. Referitor la eterul unui aminoalcool, compusul este clasificat la poziţia 2922.19.

      Dacă compusul conţine două sau mai multe funcţii aminice legate la aceeaşi funcţie ester sau eter el va fi clasificat la subpoziţia plasată ultima, în ordine numerică; această subpoziţie se obţine considerând funcţia ester sau eter ca o funcţie alcool, fenol sau acid şi aceasta în raport cu fiecare funcţie aminică.