ANTIMONIU (STIBIU) ŞI ARTICOLE DIN ANTIMONIU, INCLUSIV DEŞEURI ŞI RESTURI

    Principalul minereu de antimoniu este stibinul sau antimonitul (sulfura de antimoniu), din care este extras, în mod obişnuit, prin următoarea metodă:

1)     Îmbogăţirea minereului, vizând obţinerea „antimoniului crud” care este de fapt sulfură de antimoniu clasificată la poziţia 26.17.

2)     Tratamentul acestuia din urmă prin diverse procedee, obţinând antimoniul impur, numit impropriu aliaj de antimoniu sau regulus.

3)     Rafinarea acestui regulus prin topiri succesive.

    Antimoniul este un metal alb-argintiu, uşor albăstrui, foarte casant şi care se transformă uşor în pulbere.

     În mecanică el nu este utilizat, aproape niciodată, singur. Dar, aliat cu alte metale, în special cu plumbul şi staniul, cărora el le dă duritate, îşi găseşte utilizări în prepararea aliajelor pentru caracterele de imprimerie, pentru aliaje antifricţiune sau veselă de masă (metal Britannia) (vezi Consideraţiile generale ale Capitolelor 78 şi 80, de care aparţin, în general, aceste aliaje, din cauza predominanţei, în greutate, a plumbului şi a staniului).